De ce ?

E mohorat afara. Vremea asta ma face sa contemplez...nu ca as avea nevoie de o vreme mohorata ca sa fac asta.

Ma gandesc la relatii, sentimente. Eu, spre exemplu am un ''obicei'' foarte prost. Cand iubesc traiesc prin cel de langa mine. Si cand iubesc o fac la superlativ. Din acest motiv ajung sa fiu dezamagita.

Nu as putea sa iubesc egoist. Nu as putea sa zic: '' Azi nu ne vedem, am treaba !''. Pentru mine el reprezinta prioritatea numarul 1. Si ma enerveaza ca sunt asa. Lucrez la asta si sper sa-mi iasa.

Nu inteleg de ce sentimentele se diminueaza in timp. De ce se rodeaza cand se presupune ca odata cu trecerea timpului te atasezi mai mult de cel de langa tine. De ce ajungi sa nu mai comunici ? De ce ajungi sa dormi spate in spate (excluzand momentele cand suntem supi) ? De ce sa nu iubesti din ce in ce mai mult si alegi sa te plafonezi ? De ce sa zici: ''Te iubesc!'' si nu: ''Te iubesc din ce in ce mai mult !''. De ce ajungem sa facem sex si nu continuam sa facem dragoste ?

Sufar cand simt ca in relatia mea lucrurile se plafoneaza. Ma panichez daca cel de langa mine nu se mai comporta asa cum o facea si ma gandesc ca ceva s-a intamplat.

De ce sa nu iubim mereu cu aceeasi ardoare ? De ce alegeti sa fiti constanti in iubire si nu scrieti grafice cu suisuri si coborasuri? De ce sa fie monoton cand poate sa fie distractiv ? De ce sa nu iubesti mereu mai mult si te multumesti doar cu sentimentul asta in prim stadiu ?  De ce nu sunteti in stare sa dati tot in dragostea voastra. De ce exista orgoliu? cand insasi dragostea e ceva alb, imaculat, ce nu lasa loc de asa ceva.

De ce alegem sa facem ce trebuie si nu ce simtim ? De ce sa nu putem zice si dupa 5 ani, n-as putea sa traiesc fara el/ea ? De ce sa nu evoluezi sentimental ? De ce sunteti capabili sa va puneti prioritati in fata iubirii ? Pentru ce traim?

Se zice ca intreaga viata nu facem decat sa ne cautam jumatatea. Si cand o gasim ce? Suntem plini de temeri ? De resentimente ale ultimelor relatii ? De ambitii si orgilii prostesti ? De ce imi aduci flori doar la inceput si apoi nu ? De ce imi spui te iubesc in fiecare dimineata pentru ca mai apoi sa uiti sa o mai faci ? De ce sa ma faci sa ma simt iubita la inceput pentru ca mai apoi sa omiti ? De ce esti atent la ce ma deranjeaza doar la inceput pentru ca mai apoi nici sa nu mai iei seama cand ma doare ? De ce sa faci o persoana sa te iubeasca pentru ca mai apoi sa o ranesti cu indiferenta ta ? La ce folos ?

Suntem suflete cu o singura aripa si putem zbura doar imbratisati. Eu inca cred ca exista dragoste. Eu inca stiu sa iubesc frumos, sincer, inca stiu si pot sa dau totul pentru cel de langa mine. Eu inca pot sa-mi scriu povestea pe o pagina noua, nu pe una cu stersaturile fostei relatii. Eu de ce pot si tu nu ?

De ce sa primesc sentimentele timide, injumatatite, insotite de temeri, cand dau tot ? De ce sa sufar eu si nu tu? De ce sa cer explicatii eu si nu tu ? De ce sa plang eu si nu tu ?

De ce fericirea e asa greu de dobandit ? De ce atunci cand o dobandim, o depozitam intr-un colt si o lasam acolo sa se prafuiasca ?

Tare as vrea sa cunosc macar un om care sa iubeasca la fel ca mine. Poate ca are aceleasi intrebari ca mine in cap si aceleasi nemultumiri. Poate ca il dor la fel de tare.

Invatati sa iubiti curat !

*P.S.: NU am nevoie de raspunsuri. Intrebarile sunt retorice. :)

Bezele, Malina